Profesionalismul nu se măsoară doar prin rezultate, ci și prin modul în care acestea sunt obținute

de Olga Jumbei, RadarXpert

Project Management

Există profesii care te formează. Și există vocații care nu te părăsesc niciodată, oricâte cărări profesionale ai explora.

Olga Jumbei este un exemplu viu al armoniei dintre cele două: manager de proiect prin responsabilitate și rigoare, profesoară prin esență și structură interioară. Cu o claritate care inspiră încredere și o pasiune discretă, dar puternică, Olga recunoaște că formarea pedagogică i-a oferit un avantaj esențial în lumea complexă a project managementului. Știe să ghideze. Știe să explice. Știe să creeze punți între idei, oameni și procese. Și, mai ales, știe să construiască contexte în care oamenii învață, evoluează și livrează.

Rolul de project manager îi oferă platforma ideală pentru a transforma competențele didactice în instrumente strategice – aplicate riguros, dar mereu cu o notă umană. Îmbină gândirea analitică cu intuiția pedagogică, păstrând atenția nu doar pe rezultatul final, ci și pe traseul parcurs. Pentru ea, un proiect nu este doar un set de livrabile, ci un ecosistem în care creșterea, învățarea și colaborarea devin firești. Această perspectivă se alimentează constant din realitățile industriei. Olga  colaborează activ cu compania CODWER, implicându-se direct în proiecte din sectorul IT. Alături de domnul director Marius Dumitrașcu, trăiește din plin sensul unui parteneriat autentic între educație și mediul de afaceri – unul bazat pe generozitate profesională, schimb de cunoaștere și impact reciproc.

În paralel, construiește „lecții în duet” cu trainerii Allied Testing, sub coordonarea domnului Veaceslav Nastasenco – un model inovator de predare integrată, în care elevii au ocazia de a învăța direct de la specialiști din industrie. Într-o sală de clasă care devine rampă de lansare, tinerii nu doar visează la viitor, ci îl ating concret, prin stagii și angajări chiar înainte de absolvire.

Activitatea sa pedagogică la Centrul de Excelență în Informatică și Tehnologii Informaționale, având susținerea dlui director Andrei Ciobanu, este mereu ancorată în dinamica pieței muncii și în limbajul viu al schimbării. Iar ceea ce oferă elevilor nu este doar informație, ci viziune – o privire practică, aplicată, actualizată, care le permite să pășească în profesie cu încredere și claritate.

Recent, Olga s-a alăturat cu entuziasm Comunității Managerilor de Proiect din Moldova, coordonată de dna Angela Sîrbu. Aici, alături de experți locali și internaționali, contribuie activ la inițiative care creează legături reale între generații de specialiști, între aspirație și expertiză, între experiență și început.

În toate rolurile pe care le împlinește – mentor, coordonator, formator, coleg – Olga aduce aceeași notă distinctivă: claritate, structură și profunzime. Apreciază colaborările autentice, proiectele cu sens și dinamica sănătoasă a unei echipe în care coeziunea nu e doar un cuvânt frumos, ci o forță care creează impact durabil.

Pentru ea, managementul de proiect nu e doar o meserie. Este spațiul în care se întâlnesc vocația și viziunea. Și din această întâlnire se nasc rezultate. Și oameni mai buni.

Guest Profile

Invitat: Olga Jumbei

Ocupație: Manager de proiect, profesor, mentor și metodist

Specializare:  Digitalizare și management educațional

Moment decisiv în carieră: Invitația de a contribui la elaborarea politicii educaționale naționale, când a realizat importanța vocii profesorilor în schimbările autentice. 

”Un moment definitoriu în cariera mea a fost invitația de a contribui la elaborarea unui document de politică educațională la nivel național. Atunci am realizat cât de importantă este vocea profesorilor în fundamentarea schimbărilor autentice. Experiența pedagogică s-a transformat, pentru mine, într-o resursă strategică pentru conturarea unor soluții aplicabile și sustenabile. A fost momentul în care am trecut de la „a face lucrurile bine” la „a face bine lucruri care contează”. De atunci, mă implic activ în inițiative care reunesc mediul educațional, angajatorii și inovația digitală, construind punți între realitatea din teren și politicile care pot modela viitorul educației. Și da, nu uit niciodată că în spatele fiecărui progres al meu este și meritul uni om care a ales să-mi ofere o șansă.”

Misiune:

”Să creez contexte de învățare care inspiră, transformă și dau sens, atât pentru tinerii în formare, cât și pentru colegii profesioniști care îi ghidează. Promovez practici educaționale ancorate în realitate, conectate la piața muncii și orientate spre viitor, în care fiecare actor educațional se simte valorizat și susținut în parcursul său de dezvoltare.”

Valori:

”Îmi ghidez acțiunile prin angajament autentic, implicându-mă cu toată competența și responsabilitatea acolo unde sunt. Și fiindcă știu să apreciez implicarea și lucrul bine făcut, insist pe atitudine, respect și prezență conștientă în fiecare proiect. Mă regăsesc în echipe în care colaborarea autentică, ideile îndrăznețe și respectul pentru valorile umane sunt parte din cultura organizațională.”

Experiență profesională:
Are peste 20 de ani de experiență, începând cu predarea TIC și extinzându-și activitatea către elaborarea politicilor educaționale, dezvoltarea resurselor curriculare și organizarea de sesiuni de formare. A participat activ la inițiative pentru transformarea digitală a învățământului, colaborând cu echipe multidisciplinare la nivel național și internațional. Această experiență îi oferă o înțelegere profundă a nevoilor educației și a legăturilor dintre școală, industrie și comunitate.

Competențe & Abilități:
Stăpânește coordonarea echipelor diverse, echilibrând obiective și resurse. Este expertă în planificarea și facilitarea proceselor educaționale și digitale, comunicând clar și empatic. Prioritizează rigurozitatea, deschiderea către inovație și învățarea continuă, combinând gândirea analitică cu abordarea pedagogică și folosind tehnologia ca un aliat esențial în formare și dezvoltare.

Clienți ideali:

”Eu nu-i numesc clienți, ci beneficiari, fie că sunt discipoli, colegi, instituții sau parteneri. Pentru mine, beneficiarul ideal este cel care vine cu un obiectiv clar și cu deschiderea de a construi împreună. De multe ori, implicarea lor contează enorm în reușita unui proiect.”

Calitate ascunsă:

”O trăsătură esențială, adesea invizibilă la prima vedere, este capacitatea de a simți dincolo de cuvinte și aparențe. Asta mă ajută să construiesc conexiuni autentice, soluții care prind rădăcini și echipe care cresc în încredere.”

Cel mai bun sfat primit:

”Răbdare! Să am răbdare. Iar atunci când ceva nu este clar - să nu fac concluzii, dar să întreb clarificări.”

Lecție de viață:

”Am învățat că nu poți construi nimic durabil fără încredere. Nici în proiecte, nici în relații profesionale sau educaționale. Planurile pot fi impecabile pe hârtie, dar oamenii sunt cei care le dau viață. Iar acolo unde există încredere și implicare reală, prinde rădăcini și curajul de a merge mai departe chiar și când apar provocări. Încrederea se clădește prin consecvență, ascultare și respect și rămâne cel mai valoros „activ” într-un parcurs profesional și personal.”

Obiceiuri zilnice: Planifică dimineața, prioritizează, acceptă imprevizibilul, începe ziua energic.

”Sunt matinală, dimineața e momentul meu de claritate. Îmi organizez ziua devreme, când în jur e încă liniște și stabilesc ce contează cu adevărat. Notez 2-3 obiective esențiale și las mult, mult spațiu pentru neprevăzut, pentru că, în activitatea noastră, astfel de momente sunt inevitabile, chiar dacă, la bază, totul ține de planificare și management. Îmi place să încep ziua cu energie bună, așa reușesc să rămân focusată, prezentă și cu deschidere pentru tot ce urmează.”

Pasiuni / Hobby-uri:

”În timpul liber prefer activități care mă reconectează cu mine însămi și îmi aduc echilibru. Citesc, ascult muzică și, din când în când, mă regăsesc în liniștea scrisului de mână, cu un stilou de calitate sau penița mea preferată – un obicei drag, inspirat de profesoara mea de Limba română din gimnaziu, Dna Nina Teleba. Mă surprind uneori cu gândul că tocmai acest exercițiu simplu mi-a cultivat atenția pentru detalii.”

Motivație zilnică:

”Fiecare discipol curios, fiecare coleg implicat sau partener care crede în puterea transformatoare a educației îmi aduce confirmarea că merită să continui. Dincolo de roluri și sarcini, motivația mea rămâne simplă și constantă: Doar împreună putem reuși!”

Ce vrea să știe lumea despre ea:

”Cred în conversațiile care provoacă și aduc idei noi. Vin cu experiență, dar nu am întotdeauna rețete, prefer să le conturăm împreună. Găsesc valoare în diversitatea de perspective și opinii, mai puțin în soluțiile comode. În lucru, nu mă concentrez doar pe rezultat, ci apreciez întreg parcursul pe care îl trăim împreună, ca echipă.”

Inspirată de: Oamenii care nu renunță.

”Mă inspiră oamenii care nu renunță, cei care învață continuu, aleg să crească prin provocări și rămân onești, chiar și atunci când se confruntă cu situații complicate. Mă simt cu adevărat norocoasă să cunosc mulți profesori dedicați, liderii care știu să valorifice potențialul echipei și colegi care își fac treaba cu pasiune, fără zgomot, dar cu un impact real.”

Crede că:

”Profesionalismul nu se măsoară doar prin rezultate, ci și prin modul în care acestea sunt obținute - cu respect, echilibru și grijă față de oameni. Cred, de asemenea, că schimbările mari încep cu pași mici și multă disciplină.”

Motto: ”Fiecare om poate aduce valoare echipei! Fiecare implicare, fie și discretă, contează!”

Interviu

Olga, cine ești tu, dincolo de rolul de Project Manager?

Sunt femeia care-și iubește viața așa cum este ea… cu de toate. Țin foarte mult la copiii mei și ai lumii, poate tocmai de asta continui să fiu în pedagogie. Admir frumosul în toate formele-i și știu să mă bucur de liniște și de lucrurile simple. Sunt atentă la detalii, dar dincolo de proiecte, deadline-uri sau metodologii, mă definește nevoia de a construi punți între oameni, prin încredere și implicare. Cred în puterea echipelor motivate mai mult decât în planurile bine făcute, deși recunosc, sunt destul de perseverentă și pe partea de documentație.

Ce te-a atras inițial către project management?

Nevoia de structură și dorința de a transforma ideile în realitate. Totul a început firesc, datorită experienței mele pedagogice, unde susținută de încrederea managerilor și colegilor, am evoluat de la inițiative locale la proiecte instituționale și apoi la coordonarea unor echipe multidisciplinare naționale și internaționale. Treptat, am susținut diverse certificări în domeniu, care mi-au consolidat nu doar expertiza, ci și încrederea de a gestiona procese, contexte și oameni. M-a atras exact acel spațiu viu dintre claritate și imprevizibil, dintre rigoarea planificării și învățarea continuă.

Cum ai descrie relația ta personală cu această meserie?

Un dans continuu între control și adaptare, între plan și imprevizibil. Uneori cu multe provocări, alteori  revelator. Este o relație în care am învățat că nu controlul e cheia, ci capacitatea de a crea spațiu pentru ca lucrurile să crească firesc.

Care este partea nevăzută, invizibilă, a muncii tale?

Răbdarea. Toate rezultatele vizibile, fie că vorbim despre o strategie implementată, o echipă formată sau un proiect reușit, sunt susținute de multă muncă discretă, de la aliniere și susținere la motivare și adaptare constantă. Acest efort tăcut, dar esențial, nu se vede în livrabile, dar se simte în oameni și în dinamica proceselor.

Ce greșeli ai făcut la început și ce ai învățat din ele?

La începutul parcursului meu profesional, am considerat că implicarea totală înseamnă să preiau singură cât mai multe responsabilități, într-o încercare de a garanta calitatea și controlul asupra fiecărui detaliu. A fost o abordare motivată de dorința sinceră de a livra rezultate impecabile, dar care, în timp, s-a dovedit nesustenabilă și ineficientă pentru dinamica de echipă. Am învățat că încrederea și distribuirea responsabilităților sunt esențiale pentru construirea unor echipe autonome și solide. Astăzi știu că leadershipul autentic înseamnă nu doar să știi să faci, ci să susții parcursul profesional al celor din jurul tău.

Care a fost cel mai dificil moment în cariera ta de PM și cum l-ai depășit?

Unul dintre cele mai dificile momente a fost când, în mijlocul unui proiect complex, am realizat că echipa nu mai funcționa ca un întreg – motivația scădea, iar comunicarea devenise formală și distantă. A fost un indicator clar că, dincolo de planuri și livrabile, ne pierdusem vectorul comun. Am decis să încetinesc ritmul, să creez un spațiu autentic de reconectare și să regândim împreună sensul proiectului. A fost o alegere nu ușoară, dar necesară, care mi-a confirmat că rezultatele durabile apar doar acolo unde există coerență umană, nu doar eficiență operațională.

Ai avut vreodată momente în care ai vrut să renunți? Ce te-a făcut să continui?

Da, au existat momente de epuizare, în care ritmul alert, presiunea așteptărilor și lipsa vizibilă a impactului m-au făcut să mă întreb dacă are sens să continui. Nu a fost despre renunțare propriu-zisă, ci despre oboseala adunată în tăcere. Ce m-a făcut să nu mă opresc? Oamenii. Familia, prietenii și colegii din jurul meu, cărora le sunt profund recunoscătoare. Uneori, un mesaj neașteptat de mulțumire, un coleg care mi-a spus simplu „mă bucur că ești aici” sau privirea sinceră a unui absolvent care începe să creadă în el. Aceste detalii, aparent nesemnificative, mi-au dat energia să continui.

Cum gestionezi presiunea constantă a deadline-urilor și așteptărilor?

Prin structură, prioritizare și obiceiuri strategice care îmi susțin concentrarea și claritatea chiar și în cele mai intense perioade. Îmi stabilesc pași concreți și realiști, îmi ofer repere intermediare și revizuiesc constant ce este cu adevărat esențial. Am învățat că nu trebuie să răspund tuturor în același timp și că, uneori, cel mai bun răspuns e o pauză scurtă și o regândire a contextului. Presiunea nu dispare, dar poate fi transformată în motivație, atunci când energia este gestionată conștient și direcționată cu sens.

Care este lecția cea mai importantă pe care ai învățat-o de când lucrezi ca PM?

Am învățat că oamenii și cooperarea eficientă fac diferența esențială, indiferent de domeniu sau context. Planificarea este, desigur, un element de bază un „by default” al oricărui proiect bine gestionat. Totuși, poți avea diagrame impecabile și strategii atent articulate, dar dacă echipa nu este aliniată, dacă nu există încredere și comunicare autentică, proiectul riscă să se blocheze. Am învățat că succesul nu vine doar din control și metodologie, ci din capacitatea de a asculta, de a conecta oameni și de a crea un spațiu în care fiecare persoană implicată cu responsabilitate să se simtă valorizată.

Ce ai schimba, dacă ai putea, în industria project managementului?

Aș schimba modul în care sunt concepute și gestionate proiectele educaționale, punând accent pe calitatea procesului, nu doar pe livrabile. În educație, transformarea reală are nevoie de timp, încredere, reflecție și spațiu pentru adaptare – toate acestea lipsesc adesea din structurile rigide ale proiectelor implementate „contra cronometru”. Cred că avem nevoie de un management educațional mai empatic, mai ancorat în realitate și mai deschis către învățare, nu doar către implementarea unor modele standardizate.

Cum reușești să menții echilibrul între viața profesională și cea personală?

Prin claritate în priorități, granițe sănătoase și momente în care aleg, conștient, să las lucrurile să rămână „neterminate” până mâine. Deși am o disciplină de lucru clar contirată și știu să duc lucrurile la capăt, nu urmăresc un echilibru perfect, ci un ritm care să-l pot ajusta în funcție de intensitate, nevoi și context. Iar când simt că profesia începe să-mi consume energia vitală, mă reîntorc la bucuria de a fi în preajma celor dragi. Acasă, în familie, se regenerează resursele mele reale.

Ce înseamnă leadership pentru tine în rolul de Project Manager?

Pentru mine, leadershipul înseamnă să creez direcție și coerență, fără a pierde din vedere oamenii care fac posibil drumul. Este un echilibru între rigoare și îngăduință, între eficiență și răbdare. Un bun lider nu doar coordonează, ci inspiră prin claritate, consistență și prin capacitatea de a aprecia contribuțiile celorlalți. Înseamnă să știi când să accelerezi și când să lași spațiu, să menții ritmul fără a pierde armonia. Și, mai presus de toate, să rămâi prezentă, autentică și atentă la energia echipei tale.

Ce înseamnă pentru tine „a da un pas înapoi” ca lider?

Pentru mine, a face un pas înapoi ca lider înseamnă să creez spațiu pentru ca alții să se exprime, să decidă și să își asume. Nu înseamnă absență, ci o formă de prezență conștientă, mai mult prin observație, susținere și implicare doar atunci când este cu adevărat necesar. Este un gest de maturitate profesională și de respect față de tot ceea ce înseamnă echipă.

Ce înseamnă pentru tine „a fi un bun ascultător” în rolul de PM?

Pentru mine, a fi un bun ascultător înseamnă să citești dincolo de cuvinte, să fii prezent cu adevărat și să înțelegi contextul, emoția și nevoia din spatele mesajului. Înseamnă să oferi spațiu, fără reproșuri sau prejudecăți și să cultivi un mediu armonios, bazat pe încredere în echipa ta.

Ai un ritual sau o rutină care te ajută să rămâi concentrat?

Pentru a rămâne concentrată într-un ritm intens de lucru, îmi încep ziua cu claritate. Îmi stabilesc prioritățile esențiale, disting între urgențe și ceea ce poate aștepta și îmi organizez timpul pe intervale care susțin ritmul firesc al muncii. Mă ajută mult și micile pauze de deconectare… o plimbare scurtă, o cafea în liniște sau câteva momente de tăcere. Pentru mine, concentrarea nu înseamnă rigiditate, ci ritm conștient între eficiență și respiro.

Cum faci față conflictelor în echipă?

Conflictele nu le evit, le privesc ca pe semnale că ceva trebuie clarificat, reajustat sau ascultat mai atent. Le abordez cu răbdare și cu dorința autentică de a înțelege, nu doar de a „rezolva”. Ascult atent, creez spațiu pentru ca vocile să se exprime și caut să readuc conversația către obiectivele comune și valorile care ne unesc. Pentru mine, un conflict gestionat bine poate deveni un moment de învățare și coeziune. Nu e despre a câștiga o dispută, ci despre a păstra echipa unită și funcțională, în ciuda diferențelor.

Ce înveți „din mers”, pe parcursul proiectelor, pe care nu ți-l poate oferi niciun curs?

Lucrând pe proiecte, am învățat „din mers” ceea ce niciun curs nu poate replica complet subtilitățile relațiilor umane. Cum să citești tăcerile, cum să adaptezi un plan fără să compromiți viziunea, cum să simți când echipa are nevoie de structură și când are nevoie de libertate. Am învățat că, uneori, agilitatea nu ține de metodologie, ci de atitudinea liderului, de capacitatea de a recadra cu claritate o situație dificilă și de a menține direcția chiar și atunci când busola interioară pare să ezite. Proiectele te învață, în timp real, să echilibrezi între livrabile și oameni și acea lecție e mereu unică, vie și imposibil de teoretizat complet.

Cum îți găsești energia și inspirația zi de zi?

Îmi găsesc energia din sensul profund al muncii mele. Mă motivează ideea de a crea contexte de învățare care nu doar informează, ci transformă, fie că lucrez cu tineri în formare sau alături de colegi dedicați. Inspirația vine din colaborarea autentică, din ideile îndrăznețe care prind contur în echipă și din respectul constant pentru valorile umane. O zi bună începe cu claritate și se hrănește din fiecare moment în care știu că ceea ce fac aduce valoare. Asta îmi dă ritm, curaj și motivație chiar și în cele mai pline zile.

Care este cel mai valoros sfat primit în cariera ta?

„Să nu mă grăbesc să am toate răspunsurile”. Fiindcă dintotdeauna am avut în jurul meu profesioniști cu expertiză, cineva mi-a spus, la momentul potrivit, că leadershipul autentic nu stă în certitudini, ci în capacitatea de a pune întrebările potrivite, de a asculta cu răbdare și de a face loc pentru diverse perspective. Acest sfat m-a ajutat să privesc cu mai multă înțelepciune nu doar proiectele, ci și oamenii din jurul meu. Am învățat să dau timp proceselor, să cultiv încrederea și să construiesc pas cu pas, chiar și atunci când traseul nu e pe deplin clar de la început.

Cum percepi rolul empatiei în managementul de proiect?

Pentru mine, empatia nu este o tehnică, ci un mod firesc de a fi prezentă în echipă. În rolul de Project Manager, ma ajută să armonizez comunicarea, pentru a anticipa blocajele și pentru a susține motivația în momentele-cheie ale proiectului. În loc să controlez excesiv, prefer să creez un climat în care oamenii colaborează din convingere, nu din obligație. În educație, acest tip de leadership empatic aduce nu doar rezultate, ci și relații durabile cu colegii sau absolvenții - relații de care mă bucur zi de zi, cu recunoștință.

Care este relația ta cu riscul și incertitudinea?

Relația mea cu riscul și incertitudinea s-a transformat odată cu experiența. La început, mă solicitau și încercam să le evit. Acum le privesc ca pe elemente firești ale oricărui proiect complex, mai ales în educație, unde factorul uman și contextul social aduc multe variabile. Ma străduiesc să dezvolt scenarii, să anticipez, să construiesc planuri de atenuare și să păstrez echipa în echilibru chiar și atunci când lucrurile nu sunt clare. Pentru mine, incertitudinea nu e o amenințare, ci un teren fertil pentru adaptare, învățare și inovație. Iar riscul, atunci când e conștientizat și asumat, devine adesea catalizator al progresului. Alteori, poate aduce pierderi. Dar și acestea pot deveni resurse, dacă alegem să le privim ca lecții de învățat.

Care a fost proiectul care ți-a testat limitele și ce ai învățat din el?

Unul dintre proiectele care mi-a testat cel mai mult limitele a fost un program complex de formare digitală pentru profesori, derulat într-un timp scurt și cu resurse limitate, într-un context instabil. Erau momente în care gestionam simultan planificarea strategică, coordonarea echipelor, comunicarea cu partenerii și adaptarea constantă la feedback-ul din teren. Am învățat că limitele nu sunt doar despre cât poți duce, ci și despre cât de bine știi să delegi, să ceri ajutor, să te oprești un moment ca să vezi imaginea de ansamblu. Am descoperit că performanța reală nu înseamnă control total, ci încredere reciprocă, ajustări rapide și claritate în misiune. A fost un proiect care m-a altoit și mi-a întărit convingerea că echilibrul între exigență și umanitate e ceea ce dă coerență și sens oricărui efort de echipă.

Cum gestionezi comunicarea cu stakeholderii dificili?

Pentru mine, un stakeholder dificil nu e un obstacol, ci o persoană care vine cu o perspectivă diferită, adesea modelată de experiențe anterioare, poate nu întotdeauna pozitive. Încep prin a construi încredere, ascultând cu atenție și căutând să înțeleg temerile din spatele obiecțiilor. Caut punctele comune, acele zone de acord care pot transforma rezistența în colaborare. Comunic cu răbdare, dar și cu onestitate, fiindcă relațiile solide se clădesc pe transparență și respect reciproc.

Cum prioritizezi când toate sarcinile par la fel de urgente?

Când toate par urgente, mă opresc un moment și fac „zoom out”. Încerc să văd imaginea de ansamblu și să identific ce aduce cel mai mult impact pe termen scurt și lung. Mă întreb: ce blochează alte procese? Ce poate genera efecte în lanț dacă nu e rezolvat acum? Prioritizarea, în astfel de momente, nu e doar despre viteză, ci despre claritate și discernământ. Mă ajută să folosesc metode precum matricea Eisenhower și uneori, un scurt check-in cu echipa pentru a alinia percepțiile. Sunt suficient de flexibilă și dacă e nevoie susțin reconfigurarea succesiunii sarcinilor, atâta timp cât rămân fidelă scopului proiectului și ritmului sănătos al echipei.

Ai vreun obicei care te ajută să iei decizii mai bune?

Da, am un obicei simplu, dar esențial: îmi ofer câteva clipe de ”recooll” înainte de a lua o decizie importantă. Prefer să fac o scurtă pauză și să mă concentrez pe întrebarea-cheie: „Care e impactul real al acestei decizii pe termen lung și ce nu iau încă în calcul?” Mă ajută și cind discut cu o persoană de încredere, fie îmi schițez opțiunile pe hârtie. Acest moment îmi oferă claritate asupra riscurilor, efectelor colaterale și implicațiilor emoționale. Nu iau decizii doar în funcție de urgență, ci și în funcție de alinierea cu valorile mele și cu obiectivele proiectului.

Ce înseamnă pentru tine succesul în project management?

Pentru mine, succesul într-un proiect nu înseamnă doar bifarea livrabilelor sau respectarea bugetului și a termenelor. Succesul real apare atunci când ajungi la finalul proiectului cu relații consolidate, cu încredere între oameni și și cu sentimentul că ceea ce ai construit are sens. Aici, e mai mult despre a păstrai acel echilibru între a rămâne fidel scopului și a avea grijă de oameni, chiar și atunci când ai trăit  constrângeri, riscuri și incertitudini. În mod special, în educație, succesul capătă o dimensiune aparte dacă proiectul a reușit să transforme convingeri, să inspire sau să creeze noi contexte de învățare, atunci știu că a meritat efortul.

Ce înseamnă, pentru tine, „să pierzi controlul” într-un proiect? Cum faci pace cu ideea că nu poți controla totul?

Pentru mine, „să pierzi controlul” nu înseamnă eșec, ci o realitate inevitabilă în proiectele vii, unde lucrăm cu oameni, contexte și variabile în continuă mișcare.Am renunțat la nevoia de a controla fiecare detaliu și prefer să-mi canalizez energia acolo unde pot avea un impact real printr-o comunicare deschisă, direcții clare și o implicare constantă în viața echipei, revizuind mereu ce contează cu adevărat.  Nu-mi propun să readuc totul la starea inițială, ci să regăsesc direcția împreună cu oamenii din echipă. Am învățat că a face pace cu incertitudinea înseamnă să accept că flexibilitatea, și nu rigiditatea, e cea care ține proiectul viu. Iar uneori, tocmai acolo unde nu mai controlez totul, se nasc cele mai bune idei și chiar îmi redoscopăr colegii.

Ce înseamnă pentru tine „done”?

Pentru mine, „done” înseamnă mai mult decât o bifă într-un plan de acțiune. Este acel moment în care rezultatul este funcțional, util și în armonie cu obiectivele stabilite. Nu înseamnă perfecțiune, ci suficient de bine pentru a aduce valoare. Un „done” autentic include și sentimentul că echipa a înțeles sensul a ceea ce a construit și că există disponibilitate pentru învățare, feedback și iterație, dacă e nevoie.

Dacă mâine ai renunța la această meserie, ce ai face?

Dacă mâine aș renunța la această meserie, nu cred că m-aș îndepărta prea mult de miezul ei: a crea contexte care inspiră, transformă și dau sens. M-aș orienta, poate, spre scris sau facilitare creativă, domenii în care pot construi în continuare conexiuni între oameni și idei. Mi-ar plăcea să contribui la proiecte care aduc claritate în faze de tranziție și adaptare, să creez spații de reflecție, să dau voce celor care au ceva de spus, dar nu știu încă cum. Pentru mine, meseria nu e doar o funcție, ci o formă prin care ofer cu drag și recunoștință. Așa că orice aș face, ar păstra acest vector de bază: cooperarea cu oamenii, învățarea continuă și dorința de a contribui, pas cu pas, la un viitor mai bun pentru toată lumea.

Care este cuvântul pe care l-ai pune pe cartea ta de vizită, dacă n-ai fi obligat să scrii „Project Manager”?

Mă definesc, înainte de orice, ca Profesoară. Celelalte roluri vin firesc acolo unde pot crea, ghida și da sens.

Ai vreun ritual personal înainte de o prezentare importantă sau un call tensionat?

Da, am câteva mici ancore care mă ajută să-mi centrez energia. Cu puțin timp înainte, îmi iau câteva clipe doar pentru mine – respir adânc, îmi revizuiesc intenția și mă gândesc la ce putem construi împreună cu ceilalți. Uneori îmi scriu un gând-cheie pe un colț de hârtie, alteori îmi beau ceaiul în liniște. Încerc să las la ușă graba, presiunea și teama de a greși. Îmi spun simplu: „Va fi bine!.” De cele mai multe ori, chiar este.

Ai învățat vreodată ceva esențial de la cineva pe care nu-l plăceai?

Da, și n-a fost deloc ușor. Dar uneori, tocmai oamenii care ne provoacă disconfort ne ajută, involuntar, să ne clarificăm propriile valori. De la un coleg autoritar, de exemplu, am învățat cât de valoros e să-ți păstrezi calmul, să fii coerent și să nu cedezi presiunii. Nu am preluat stilul, dar am luat cu mine lecția. A fost un exercițiu de discernământ, în care am ales conștient ce iau cu mine și ce las acolo.

Cât de des îți spui, la finalul zilei: „Azi am făcut tot ce am putut”?

Nu în fiecare zi, dar în zilele fructuoase simt acel calm aparte care vine din convingerea că am dat ce a fost mai bun. Alteori, îmi dau seama că a face tot ce pot înseamnă și să știu când să mă opresc, să-mi păstrez energia pentru ce urmează. Mai des, nu perfecțiunea mă ghidează, ci sensul și consecvența în lucrurile care contează cu adevărat.

Cine a fost persoana care ți-a spus prima dată: „Ești bun la asta”?

Am avut norocul să fiu mereu înconjurată de oameni care au știut cum și când să-mi valorifice implicarea. Totul a început, firește, în copilărie, cu tatăl meu, prin felul lui calm și încrezător, mi-a transmis că sunt capabilă, că pot. Nu totodeauna prin vorbe directe, ci mai mult prin siguranța paternă pe care o simțeam în privirea și atitudinea lui. Apoi au urmat profesorii care m-au încurajat să explorez și să greșesc cu sens, mentorii care mi-au recunoscut vocația și colegii care au văzut potențial în mine chiar și atunci când eu încă învățam să cred în mine.

Dacă ar fi să lași un singur sfat scris pe un bilețel pentru un PM la început de drum, ce ai scrie?

„Ascultă înainte să planifici. Oamenii nu sunt task-uri, sunt cheia.”

Un principiu simplu, dar esențial este că dincolo de procese, metodologii și tool-uri, proiectele sunt despre oameni. Înțelege-i, conectează-te cu ei și vei construi mai mult decât livrabile, vei construi încredere, proiecte cu impact și relații solide cu profesioniști adevărați.

Pop-Quiz

Ce spun alegerile noastre despre noi înșine

Alegerea este mai mult decât o simplă opțiune

– este un mesaj despre valorile și perspectivele noastre..

Alege spontan, fără să stai pe gânduri – ce ți se potrivește mai bine?

Prima impresie contează mai mult prin: Privire sau postură?

Postura, dar și privirea, ambele vorbesc înaintea cuvintelor.

Cum corectezi o gafă într-un meeting: O repari pe loc sau treci peste cu grație?

Mai des, repar pe loc, cu puțin umor și naturalețe.

Eleganța profesională înseamnă pentru tine: Alb-negru sau culoare și contrast?

Culoare și contrast, căci îmi plac culorile vieții.

Cum îți definești stilul de leadership: Carismatic sau diplomat?

Diplomat, dar cu fermitate. Știu să ascult, explic, susțin, dar și trag linia când e nevoie.

Când vorbești în public, preferi: Improvizație inspirată sau structură clară?

Sructură clară, cu loc pentru o scânteie de improvizație.

Care tool ți-e mai aproape: Trello sau JIRA?

Depinde de context, dar recunosc că apreciez Trello.

Ce te motivează mai tare într-un proiect:

Motivația personală sau presiunea deadline-ului?

Sigur că totul începe de aici, din suflet. Deadlines-urile dau ritm, dar motivația personală ține focul aprins.

Întrebarea pe care n-o punem de obicei: Când stingi laptopul seara, ce gând îți rămâne în minte?

„Recunoscătoare pentru tot ce am trăit astăzi!” Cu adevărat, sunt zile și zile, și nu pot trasa mereu linii drepte între reușite și eșecuri, dar îmi place să simt că am fost prezentă acolo unde a contat. Nu caut perfecțiune, ci coerență între ceea ce fac și ceea ce sunt. Uneori e vorba de rezultate clare, alteori doar de o conversație bună sau de o idee care a prins contur. Închid laptopul cu recunoștință. Și cu convingerea că mâine e din nou timp să construim - împreună.

Întrebarea pe care o punem mereu: Există o întrebare pe care ți-ai dori ca cineva să ți-o pună, dar nimeni nu o face? Care ar fi aceea?

Este o întrebare pe care puțini mi-o adresează, pentru că cere o privire mai adâncă, dincolo de rezultate și funcții. Ce te ține cu adevărat în mișcare? Și poate că nici nu trebuie mereu rostită, cât timp răspunsul rămâne viu în tine. Căci uneori, poate fi un ideal care te luminează din interior. Alteori, o responsabilitate părintească asumată, o emoție profundă, o comunitate care te inspiră sau doar privirea unui tânăr în formare care tocmai a înțeles ceva esențial.

Dar dincolo de toate, e convingerea asta:
Că munca mea, oricât de discretă, lasă urme bune acolo unde chiar contează. acolo unde chiar contează.

GÂNDURI DE DUPĂ

• ”Nu uit niciodată că în spatele fiecărui progres al meu este și meritul unui om care a ales să-mi ofere o șansă.”

• „Uneori, un pas înapoi e cel mai matur gest de leadership.”

• Toate rezultatele vizibile... sunt susținute de multă muncă discretă.”

• „Nu controlul e cheia, ci capacitatea de a crea spațiu pentru ca lucrurile să crească firesc.”

• „Proiectele nu se conduc doar cu planuri, ci cu încredere.”

• „Nu delegi pentru că nu poți, ci pentru că ai încredere.”

• „Adevărata performanță începe când îți dai voie să greșești.”

• „E ok să nu știi. Important e să-ți pese.”

• „Burnoutul începe când renunți la tine, nu la taskuri.”