de Olesei Dînga-Vîntu, RadarXpert
Traduceri
În acest interviu, Olesea Dînga ne deschide ușa lumii sale de traducător literar. Ne vorbește despre munca din spatele fiecărui cuvânt tradus, despre cum succesul unei traduceri depinde de sensibilitatea și dedicarea celui care o face. Și, nu în ultimul rând, cum noile tehnologii, inclusiv AI-ul, schimbă, dar nu înlocuiesc, arta traducerii.
Olesea, sunteți o adevărată „femeie-orchestră” – profesor universitar, poetă, moderatoare evenimente, redactor și multe altele. Astăzi, însă, vă invit să ne împărtășiți din experiența dumneavoastră ca traducător literar.
Activitatea de traducător literar este, din punctul meu de vedere, un proces de creație extrem de complex. Nu este suficient să cunoști o limbă; trebuie să reușești să transpui emoția, vibrația și subtilitatea originalului într-un alt context cultural și lingvistic. Acum, pentru mine, nu mai este greu să traduc poezie sau proză din limba italiană, rusă, română sau franceză, dar acest drum a fost parcurs cu multă muncă și devotament. Traducerea literară presupune o dublă responsabilitate: față de autor și față de cititor.
Este extrem de dificil, tocmai pentru că fiecare autor are un stil unic, iar fiecare personaj dintr-o operă literară poartă în el trăiri subtile. Traducătorul nu trebuie doar să „traducă” cuvinte, ci să creeze emoții echivalente în limba-țintă. Este nevoie de talent, de simțul limbii și de capacitatea de a păstra echilibrul între fidelitatea față de textul original și naturalețea exprimării în limba de destinație. Doar un scriitor sau un om cu o sensibilitate literară profundă poate reuși această transpunere autentică.
Din dorința de a face cunoscută literatura noastră în lume și de a aduce în fața publicului român opere valoroase din alte limbi. Am simțit nevoia de a construi punți culturale prin cuvânt, de a implica alți traducători literari și de a milita pentru o rubrică permanentă de traduceri literare în revistele de prestigiu din Republica Moldova. Avem nevoie de o cronică a traducerilor care să evalueze lucrările nu pe criterii de prietenie sau conveniență, ci cu profesionalism și onestitate, pentru consolidarea statutului traducătorului literar și pentru îmbogățirea culturii noastre.
Respectarea stilului autorului, adaptarea la contextul temporal și spațial al operei, păstrarea tonului și registrului limbii – sunt doar câteva dintre provocări. De asemenea, traducătorul trebuie să respecte natura textului: nu putem folosi expresii arhaice într-un text modern sau doar pentru a părea mai „românesc”. Este o linie fină între creativitate și trădare a textului original. Diferența dintre un traducător de duzină și unul de excepție este dată de simțul nativ al limbii și de inteligența afectivă, mai importante, uneori, decât o simplă cunoaștere gramaticală.
Esențială! Un traducător literar poate lansa un autor străin în țara noastră sau poate contribui la succesul unui autor român peste hotare. Prin traducere, literatura capătă noi vieți, noi cititori. Din acest considerent, este nevoie de perseverență și de susținere pe termen lung. Traducerea literară este o muncă dublă – lucrezi în paralel cu două cărți, originalul și traducerea, față în față. Este, în același timp, un act de respect față de autor, cititor și față de tine însuți.
Este o întrebare complexă. Noile tehnologii, inclusiv AI-ul, pot ajuta, dar nu pot înlocui spiritul traducătorului uman. Munca de traducător literar este un act de artizanat rafinat. Nu putem ignora utilitatea instrumentelor digitale în sprijinul muncii noastre, dar există un pericol de a pierde din subtilitățile și nuanțele limbajului, atunci când lucrăm cu mașini. AI-ul poate accelera procesul de traducere în fazele preliminare sau poate ajuta la lucrul cu texte tehnice, dar, în cazul literaturii, unde emoțiile și profunzimea sunt esențiale, nu există înlocuitor pentru creativitatea și sensibilitatea unui traducător uman.
Îl văd plin de potențial, dar și de muncă. Avem nevoie de mai multă vizibilitate pentru traducători, de cronici de traducere serioase, de recunoaștere reală. Trebuie să construim această punte între lumi cu perseverență și profesionalism. Să scoatem la lumină vocile care chiar contează și să formăm o generație de traducători de elită.
Le-aș spune că drumul nu este ușor, dar este plin de satisfacții. Traducerea literară cere pasiune, rigoare, simț artistic și, mai ales, onestitate față de munca ta. Prin traduceri, cultura noastră se deschide către lume, iar lumea se deschide către noi. A traduce literatură înseamnă a construi punți de înțelegere universală. Și să nu uite niciodată: Per aspera ad astra – prin greutăți spre stele.