Coaching
Invitat: Nina Cebotaru
Ocupație: conferențiar universitar, coach acreditat internațional
Specializare: life & executive coaching; doctor în științe ale educației
Stil de coaching: Life coaching; Coaching de carieră; Coaching de relaționare; Coaching de echipă;
Arii preferate de lucru: dezvoltare personală; educație; comunicare
Valori: libertate, echilibru, dezvoltare, călătorii, satisfacție, sănătate, educație, ascultare, familie
Coaching-ul pentru ea: spațiu de creștere, descoperire și evoluție; înveți să spui “nu” (setezi limite personale); uiți de fraza “ce va spune lumea”; utilizezi propria sursă de motivație;
Inspirată de: oameni și povești;
Crede că: rănile și experiențele din trecut pot explica comportamentul nostru, dar nu îl pot justifica, aici trebuie să fim atenți la linia fină dintre aceste aspecte.
Misiune: descoperirea propriilor valori; împrietenirea cu emoțiile tale; provocarea și transformarea credințelor limitative; dezvoltarea încrederii în sine; încetezi să te mai compari cu alții; înveți să iei decizii în armonie cu tine.
Motto: E un adevărat test de rezistență în aceste vremuri să nu te lași sedus de dorințele cu care trăiesc alții. Și un adevărat test existențial să înțelegi bine care este de fapt dorința ta. (Dorian Furtună)
Am învățat să mă ascult mai mult și mai conștient, să setez limite în comunicare, să nu iau decizii în detrimentul meu, am învățat și continui să învăț să mă descopăr.
Mediul...Sesiunea de coaching oferă un mediu sigur de ascultare, în care nu ai teama de a fi judecat/ă, unde înveți să te accepți dincolo de măști, filtre, norme, standarde.
Prejudecăți caracteristice majorității oamenilor care nu s-au informat suficient despre acest domeniu: că poate fi o piramidă financiară; “info țigani”; se referă doar la business sau sport, etc.
Am optat inițial pentru certificatul de coaching, apoi pentru Practitioner Coach Diploma, astfel am depășit frica de eșec.
Ascultare, acceptare, transformare.
Evit întrebările care încep cu “de ce” și cele care intimidează clientul sau solicită răspunsuri monosilabice.
Primele sesiuni au fost bazate pe structura obligatorie școlii unde îmi făceam studiile, pentru că mă pregăteam de examen, apoi am selectat și conturat propriul stil de coaching.
Cel mai greu mi s-a dat setarea limitelor personale, nu-i atât de simplu să lași “mantia de salvatoare”, să accepți că nu poți fi pe plăcul tuturor.
Vorbesc puțin și ascult mult, dincolo de cuvintele clientului, nu judec și nu cer socoteală, pun accent pe construirea raportului, individualitate și valori.
Da, au fost câteva situații. În unele era vorba despre persoane cu depresie, dintre care una după o tentativă de suicid, iar eu consider că nu ține de competența unui coach să se implice în asemenea cazuri.
Simt multă bucurie, recunoștință și mândrie pentru rezultatele clienților mei. Cu fiecare progres, alimentez rezerva de încredere în ceea ce fac.
Îmi place să închei ședința cu întrebarea: Care este cel mai valoros lucru pe care l-ai luat în această sesiune?
Da, în contextul potrivit adaug plus valoare sesiunii utilizând elemente din psihologie, NLP, mindfulness.
Nu pun presiune pe client, oamenii sunt diferiți și au povești diferite, fiecare are propriul ritm, de aceea întrebările puternice sunt un instrument important pe care îl folosesc în asemenea situații. De obicei funcționează.
Am multe cărți preferate, dar voi opta pentru Top trei cărți care au contribuit la transformarea unor viziuni în diferite perioade ale vieții și le-aș recomanda spre lectură: Iluzia fericirii (Dorian Furtună); Intermitențele morții (José Saramago); Alchimistul (Paulo Coelho).
Explorez domeniul prin toate modalitățile posibile: cursuri, evenimente, schimb de experiență, sesiuni, lucrul cu un mentor, etc.
La momentul actual nu, dar am avut experiență cu un coach din România timp de jumătate de an și o colegă coach din Republica Moldova.
Cel mai des mă inspiră curajul colegilor de a promova acest domeniu, în pofida la toate prejudecățile și etichetele puse de societate.
Învăț în continuare să mă împrietenesc cu frica de eșec, durează ceva timp, dar sunt mici progrese. Pun accent mai mult pe proces, iar greșelile sunt parte din el și intru în competiție cu mine: cea de ieri, un an sau 10 ani în urmă.
În dependență de timp și spațiu, preferatele mele sunt: plimbările în aer liber, câteva gânduri în jurnal, timp cu oameni dragi, călătorii, apusul de pe ulița casei părintești.
Când simt că motivația scade, pun accent pe avantajele și roadele pe care urmează să le culeg, cum va influența viața mea și a celor apropiați, iar condimentat cu disciplină, lucrurile se aranjează.
Ajustez programul și mă retrag, sănătatea mea mentală, fizică, emoțională și socială este prioritară tuturor angajamentelor. Arderea profesională este un lucru destul de serios. Am fost acolo, nu mai vreau.
- Îmi ofer timp câteva minute în singurătate, îmi adun gândurile, revizui informația despre clientul care urmează să intre în sesiune.
Toată informația despre clienți și conținutul sesiunilor este accesibilă doar pentru mine, iar în cazul în care vreau să postez ceva pe SM sau să prezint subiectul ședinței drept studiu de caz / să mă consult cu vreo colegă, relatez doar esența obiectivului, fără detalii și date cu caracter personal.
Să dau dovadă de etică și deontologie în raport cu el și să-i ofer tot ce pot eu mai calitativ, iar în cazul în care nu rezonăm – îi recomand o colegă sau alt specialist, fără să-l țin în sesiune pentru propriul orgoliu și beneficiu financiar.
Da, pentru că sunt anumite granițe și am tot dreptul să-mi apăr spațiul meu personal. Cum pot ghida clienții să facă acest lucru, fără să știu cum funcționează prin propriul exemplu?
Evoluția și rezultatele clienților, faptul că se aventurează într-un proces de transformare, care de obicei este anevoios și plin de provocări.
Ambele, iar eu aș mai adăuga și vocație la cele două.
Au fost momente când mi-am dat voie să mă descarc prin plâns, dar cel mai des merg la o plimbare sau privesc / citesc ceva interesant.
Am conștientizat că nu este obligatoriu să fiu într-o cursă veșnică de creștere profesională, am învățat să fiu selectivă cu activitățile și oamenii pentru care plătesc cu cea mai scumpă monedă – timpul.
Aș opta pentru ca lumea să cunoască despre beneficiile coaching-lui: explorarea zonelor în care dorește schimbare; deblocarea/depistarea resurselor interioare; setarea limitelor personale; stabilirea unui plan de acțiuni; claritate în luarea deciziilor; dezvoltare personală și profesională.
Toate câte le trăim în viața asta se întâmplă cu un scop, orice experiență fie ea eșec sau succes este o lecție valoroasă, oricât de dificil acceptăm acest lucru.
Impactul sesiunilor de coaching în sănătatea mentală.
O relație bazată pe acceptare, încredere, iubire și stimă de sine.
Misiunea mea: ofer ghidare și suport în procesul său de regăsire sau transformare, folosind resursele sale existente și dobândind unele noi, urmând planul stabilit de client, conform valorilor sale personale.
Ce spun alegerile noastre
despre noi înșine
Alegerea este mai mult decât o simplă opțiune
– este un mesaj despre valorile și perspectivele noastre.
Ce vor spune alegerile invitaților noștri despre ei?
Să aflăm!
Acum sau mai târziu?
– Mai târziu. Timpul aduce claritate.
Răspunsuri sau întrebări?
– Răspunsuri. Pentru progres e nevoie de concluzii.
Lumină sau întuneric?
– Lumină. Pentru a vedea limpede.
Trecut sau viitor?
– Viitor. Cu învățămintele trecutului.
A fi sau a avea?
– A fi!
Efort sau talent?
– Efort. El transformă potențialul în rezultate.
Intuiție sau logică?
– Ambele.
Răbdare sau acțiune?
–Acțiune!
Muncă sau relaxare?
– Muncă. Apoi relaxare.
Control sau încredere?
– Control. Oferă siguranță și coerență.
Simplu sau sofisticat?
– Simplu.
Libertate sau reguli?
– Libertate.
Provocare sau confort?
– Provocare. Dezvoltarea nu apare din inerție.
Căutare sau regăsire?
– Căutare. Cunoașterea e un proces continuu de căutare.
Nina, îți mulțumim că ai fost alături de noi în cadrul proiectului Minds of Coaching.
A fost o reală bucurie să pătrundem împreună în felul tău autentic de a privi lumea și munca cu
oamenii.
Mulțumesc și eu! Mi-a plăcut ritmul discuției – nu grăbit, nu superficial. Am simțit că pot
fi exact așa cum sunt.
Asta ne-am dorit: o conversație în care gândurile au timp să respire. Dacă ne-am reușit, suntem
bucuroși.
Ei bine, dacă măcar un om se regăsește în ce-am spus, interviul și-a atins scopul.
Suntem siguri că sunt mai mulți. Mulțumim încă o dată – și ținem aproape!