Expertiză cu viziune – consultanță strategică pentru transformare sustenabilă

de Mihaela Negru, RadarXpert

Transformare organizațională

Guest Profile

Invitată: Mihaela Negru

Ocupație: Consultantă în strategie și transformare organizațională; Fondatoare la Daman Cons  SRL și Metis Business Lab SRL (consultanță și servicii).

Specializare: Consultanță în afaceri, Leadership & Management,  Transformare organizațională

Experiență profesională

Peste 17 de ani în consultanță de afaceri și management.

Oficial, sunt fondatoare la Daman Cons și Metis Business Lab, două companii pe care la etape diferite le-am dezvoltat pe zona de consultanță și servicii, dar sunt și consultantă independentă în strategie, dezvoltare organizațională și transformare operațională.

Neoficial? Sunt omul care intră într-o echipă atunci când „nu mai merge” – și echipei nu îi este clar ce anume. 

Concret, intervin în 3 tipuri de contexte, când:

• o companie vrea să se reorganizeze (din mai multe motive),

• o echipă de conducere are de luat decizii importante (pivotare, scalare, parteneriate, proiecte noi, etc.),

• este nevoie de un „reset” strategic.

Practic, sunt acel partener care te ajută să conectezi direcția cu realitatea de zi cu zi, totodată să îți recunoști blocajele, să îți activezi resursele așa încât să fii capabil să construiești structuri care să te susțină, nu să te sufoce.

Domenii de expertiză

• Consultanță strategică aplicată

• Transformare organizațională sustenabilă

• Crearea și implementarea modelelor de business sustenabile

• Managementul schimbării în organizații

• Facilitarea proceselor decizionale

• Diagnosticul blocajelor organizaționale

• Coaching managerial și dezvoltare a leadership-ului

Competențe cheie:

• Analiză sistemică și adaptare la context

• Comunicare și ascultare activă

• Facilitarea dialogului și colaborării

• Gândire critică și soluționare creativă

• Elaborarea și implementarea strategiilor organizaționale

• Gestionarea proceselor complexe de transformare organizațională

• Dezvoltarea și adaptarea modelelor sustenabile de business

• Planificarea și coordonarea proiectelor cu impact strategic

• Facilitarea deciziilor eficiente în echipe și la nivel managerial și depășirea blocajelor organizaționale

• Coaching individual și de echipă pentru dezvoltarea leadership-ului

• Construirea autonomiei în echipe și organizații

• Echilibrarea aspectelor tehnice și umane în procesele de transformare organizațională

Misiune

”Scopul meu e simplu: să ajut oamenii să vadă mai clar ce fac, de ce o fac și, ce altceva ar putea fi posibil. Ca să nu se mai confunde schimbarea cu progresul.

Am tot văzut organizații care ”s-au schimbat” de 10 ori – dar nu au progresat deloc. De ce? Pentru că n-au avut timp să stea, să-și pună întrebările - grele sau incomode uneori - și să decidă cu adevărat. Aici intervin eu.”

Valori

• Claritatea - pentru mine, claritatea e o formă de respect și curiozitate. Adevărul spus empatic, fără ocolișuri, chiar dacă e inconfortabil. Nu mă mulțumesc cu prima explicație. Dar, nici nu cred în vorbit mult și go

• Autenticitatea - dacă ceva nu funcționează, o spunem. Dacă clientul are o idee bună, o susținem. Dar totul trebuie să fie real, nu ”de poză”. 

• Echilibrul - nici o strategie nu merită dacă rupe echipa. Ajut organizațiile să crească fără să își epuizeze oamenii. E o linie fină, dar vitală. Fiecare structură își are ritmul său. Nu toate structurile sunt gata de schimbare în același moment. Am învățat să nu forțez – dar să creez contextul potrivit pentru ca transformarea să apară.

• Integritatea ca și formă de coerență între ce gândesc, ce spun și ce fac.

• Dedicația de a fi acolo, cu tot ce știu și cu tot ce sunt.

”Fac meseria asta pentru că nu pot să nu o fac. Consultanța reprezintă pentru mine un spațiu în care tot ceea ce sunt - gândire, simț, structură, curiozitate și practică - se așază firesc, natural. Este o profesie care solicită mult, dar care mi-a oferit și șansa să integrez toate aceste fațete fără să trebuiască să aleg un singur titlu. A fost un fel de dragoste la prima vedere, o recunoaștere profundă că am găsit ceva care mă conține cu adevărat. Profesia de consultant este, în realitate, un întreg ecosistem de roluri: într-o zi ești strateg, în alta HR-ist, apoi manager de proiect, contabil, director financiar, designer de procese, psiholog sau specialist în comunicare. Uneori trebuie să știi să citești un buget sau o schemă tehnică, alteori să simți un blocaj de echipă. Această diversitate coerentă mi se potrivește perfect, pentru că, deși toate par diferite, ele se leagă într-un întreg .... De aceea, nu pot s-o numesc simplu „meserie”. E o vocație cu structură. Cu impact. Și, uneori, cu rezultate pe care le vezi abia peste luni sau uneori și ani – în modul în care oamenii încep din nou să creadă în ceea ce fac și ce construiesc.”   –  Mihaela Negru 

Moment decisiv în carieră: ”Când a ales să renunțe la zona de angajat și să-și asume riscul construirii propriei afaceri, descoperind astfel adevărata putere a consultanței transformaționale - aceea de a crea autonomie și schimbare durabilă în organizații.

”2017 a fost anul în care am decis să ies complet din zona de angajat și să merg ”all in” pe business. Aveam aproape 10 ani de experiență în consultanță și simțeam că e momentul să testez lucrurile pe cont propriu. 

Ce a urmat? Doi ani în care am construit alături de o echipă un business, am vândut, am livrat. Și, am observat un lucru care mi-a schimbat complet perspectiva: toate rezultatele reale, de durată, le obțineam din abordarea de consultanță în sens practic - nu din vânzare și nici din execuție. Nu livram doar soluții, de fapt transferam mod de gândire, cadru de lucru, metodologie. Și clienții începeau să se descurce fără mine, ba chiar veneau să se consulte privind crearea modelului lor de business. Asta m-a convins: vreau să fac consultanță care construiește autonomie.  Așa a apărut stilul meu actual: consultanță practică, transformațională, în care plec doar atunci când știu că echipa are instrumentele, procesele și încrederea de a merge mai departe fără mine.” 

Clienți ideali: Sunt fondatorii, directorii sau responsabilii de echipe, de proiecte care sunt în puncte de decizie importante – reorganizare, creștere, conflict de echipă, pivotare – și vor un partener de gândire, nu doar o părere.

”Lucrez cel mai bine cu oameni care au renunțat să mai caute soluții de moment, „repede și fără dureri” sau o strategie de sertar, scrisă frumos și cu bullet points și sunt pregătiți pentru schimbări asumate.

Este de regulă, o structură aflată într-un punct în care a crescut, a livrat, a controlat …, și începe să simtă că vechile rețete nu mai funcționează. Și caută un consultant care, nu să-i spună ce să facă, dar un partener care să-l ajute să înțeleagă de ce face ce face - și cum poate construi ceva mai sănătos, mai coerent, mai sustenabil. 

Clientul ideal e curios, nu defensiv. Intră cu ușurință în teme cu întrebări grele și nu acceptă răspunsurile prea frumoase ca să fie adevărate. 

Clientul ideal nu mă întreabă „Cât durează?” sau „Ce rezultate garantezi?”. Clientul ideal mă întreabă: „Poți fi parte din echipă până avem primele rezultate?” Și aici evident, răspunsul meu e da.” 

Calitate ascunsă: Capacitatea sa rară de a observa cu atenție și de a asculta dincolo de cuvinte.

”Observ. Ascult. Nu mă grăbesc să vorbesc. Și pun întrebări care să schimbe unghiul și cursul discuției. Este ceea ce a ajuns să mă definească. Într-un proiect, nu caut în Excel sau în diferite dosare - dar care este piesa care lipsește din conversații. Acolo este, de obicei, cheia. Și de acolo începe tot ce construim în organizație.”

Cel mai bun sfat primit: ”Nu te grăbi să ajuți. Și mai ales, nu ajuta dacă nu ți s-a cerut ajutorul. Ascultă până înțelegi ce doare cu adevărat.”

”La începutul carierei, credeam că empatia înseamnă să sari imediat, să repari, să salvezi. Mai ales când vedeam clar ce nu merge. Voiam să vin cu soluții repede. Să arăt că știu, că pot. Dar mi-am dat seama că, de multe ori, interveneam prea repede, prea superficial sau oamenii nu erau pregătiți să asimileze tot ceea ce li se dădea.  Adevărata schimbare nu vine din viteza consultantului, însă vine din ritmul clientului.”

Lecție de viață: Că e o diferență uriașă între ”a face lucrurile bine” și ”a face bine în lucruri”.

”Ani de zile am fost setată pe livrabil: structură, obiectiv, rezultat. Totul trebuia să fie clar, ordonat, măsurabil. Și era, nu zic nu.

Dar, la un moment dat, am înțeles că, forma fără sens, e doar un ambalaj. 

Am înțeles că schimbarea reală nu vine când ai toate răspunsurile, ea vine atunci când îți pui întrebarea potrivită. Am mai învățat că oamenii nu se opun schimbării în sine – ei doar se tem că nu vor face față.

Așa că, lecția cea mare a fost să mă opresc și să întreb: „De ce facem asta, de fapt?” și „Cui folosește cu adevărat?”

Asta mi-a schimbat tot: ritmul, dialogul, relația cu echipa. Dintr-un consultant „care livrează bine”, am devenit un consultant care ajută echipele să-și găsească sensul muncii lor.”

Obiceiuri zilnice:

Sincer? Nu întotdeauna reușesc. - se recunoaște Mihaela. ”Uneori mă trezesc cu capul plin și tot planul zilei cade la 10 dimineața. Dar am învățat că focusul vine din claritate, nu vine din control. Așa că în fiecare dimineață îmi pun o întrebare simplă: ”Care este cel mai important lucru azi, fără de care restul nu conteaza?”. Și îl fac primul. 

În rest, am învățat din viață și de la mentorii mei că, atunci când nu sunt prezentă, după principiul ”aici și acum”, mai bine mă opresc.

Mă odihnesc, după, revin în forță și conștientă de ceea ce fac.”

Pasiuni / Hobby-uri: Cititul. Mersul pe jos și plimbările în natură. Scrisul. 

”Citesc. Mult. Așa îmi țin gândirea vie.  Merg pe jos, mai ales în natură. La început a fost o necesitate, dar cu timpul a devenit un ritual. Mersul este o modalitate de a mă ancora, de a-mi face ordine în gânduri și de a mă reconecta cu mine însumi. 

Uneori scriu, ca să nu pierd ideile care vin din flux.”

Motivație zilnică:

”Mă motivează credința că nu sunt aici întâmplător. Că există un sens - chiar dacă nu-l văd mereu clar și că trebuie să acționez ca să îl pot înțelege. Așa cum drumul se deschide celui care merge, cred că și sensul se limpezește celui care caută.

Mă ține în mișcare ideea că fiecare proiect, fiecare om, fiecare conversație poate fi o piesă din acest puzzle cu nume de ”viață”. 

Am această convingere că lucrurile pot fi făcute cu mai mult sens, mai mult respect și mai multă coerență. Iar eu vreau să fiu acolo unde asta devine posibil.”

Ce vrea să știe lumea despre ea:

”Că sunt un om care își face treaba serios. Dincolo de tot ceea ce pare structurat sau metodologic la mine, există o disponibilitate reală de a parcurge împreună cu echipa prin procese dificile, fără grabă și fără mască.

Că mă interesează să le fiu de folos în scopul clarității asupra identității lor organizaționale, a obiectivelor setate și al modului de realizare. Că nu mă grăbesc. Nici nu soluțiile, nici cu oamenii.”

 Inspirată de:

Mă inspiră oamenii care fac lucruri complexe în tăcere și merg înainte cu demnitate. 

Mă inspiră procesele care în timp transformă. 

Mă inspiră profunzimea. Toată lumea vrea lucruri ”simple”. Dar, în realitate, simplul e doar rezultatul unei munci cu dedicație. Când ceva pare simplu cu adevărat, e semn că cineva a muncit mult. Brâncuși o spunea foarte bine: „Simplitatea este complexitatea rezolvată.” Eu acolo mă simt vie - când lucrurile sunt amestecate, tensionate și nu ne prefacem că totul e clar. Și când, din tot vârtejul ăsta, iese la un moment dat o idee limpede, care pare că a fost acolo dintotdeauna. Aceasta mă inspiră și mă determină să merg înainte.

 Crede că:

Cred că pentru orice situație există o soluție - atâta doar că nu toate soluțiile se văd de la început. Cred (deja) că nu trebuie să știi tot, ca să faci primul pas. Trebuie doar să ai curajul să apreciezi realitatea situației. 

Convingerea mea este simplă: odată ce ai claritate și îți asumi realitatea, totul se schimbă, absolut totul devine gestionabil. Drumul nu devine neapărat mai ușor, dar se construiește pas cu pas, prin tehnică, instrumente.

Nu există „nu se poate”. Există doar „nu vedem încă cum” – și e rolul nostru, ca profesioniști, să ajutăm ca acel „cum” să apară. De aici încolo, nu mai e nevoie de nici o promisiune, nici o garanție. E nevoie de ritm, de prezență și de răbdare. Restul se arată.

Motto: ”Tot ce nu ne doboară … ne reconstruiește.”

Interviu

Traseu profesional și motivație

Mihaela, dacă ar fi să rezumi în câteva cuvinte „de ce faci ceea ce faci”, ce ai spune? A fost dragoste la prima vedere sau a fost nevoie de un „aha!” profesional?

Fac meseria asta pentru că nu pot să nu o fac.

Consultanța pentru mine e un spațiu în care tot ceea ce sunt – gândire, simț, structură, curiozitate, practică – se așază natural. E o profesie care te solicită. Și mie mi-a oferit exact asta: un loc în care pot integra tot ce sunt, fără să trebuiască să aleg un singur titlu.

Și da, a fost un fel de dragoste la prima vedere, din aceea în care recunoști că ai găsit ceva ce te conține. 

Profesia de consultant este, în realitate, un întreg ecosistem de profesii. Într-o zi ești strateg, în alta ești HR-ist, apoi manager de proiect, apoi contabil, director financiar, designer de procese, psiholog sau specialist în comunicare. Uneori trebuie să știi să citești un buget ori o schemă tehnică, alteori să simți un blocaj de echipă. Iar mie mi se potrivește exact genul ăsta de diversitate coerentă – în care totul pare diferit, dar totul se leagă.

Cred că acolo m-am regăsit: în ideea că nu trebuie să aleg o singură specializare, și în același timp pot construi poduri între ele. Și îmi place să cred că rolul meu e să aduc claritate în toate aceste straturi.

Cum definești pentru tine ce înseamnă să fii consultant? E doar o meserie sau e ceva mai mult?

Pentru mine Consultanța e felul meu de a fi. Nu cred că aș putea fi cu adevărat un consultant dacă aș vedea-o doar ca o meserie. O consider așa pentru simplul fapt că în acest context intri în contact cu realitatea altora și încerci să o faci mai limpede. Nu perfectă, nici nu ideală. Doar mai clară.

După mine, să fii consultant, înseamnă să poți sta într-un birou în care oamenii sunt în impas, în tensiune, în blocaje - și să nu grăbești. Să nu vrei să sune bine. Dar, ușor, lejer să asculți până când începe să apară adevărul. 

Nu am venit în profesia asta cu pretenția că știu tot. Dimpotrivă, sunt mereu în abordarea de învățare continuă. Dar am învățat că, uneori, cel mai mare ajutor e să fii acolo cu întrebarea potrivită, nu cu soluția salvatoare. Timpul și experiența mi-a arătat, că schimbarea reală nu vine atât din ce aduci tu în organizație, cât din ce reușești să activezi în ea.

Da, am metode și instrumente. Dar niciuna nu e mai valoroasă decât o conversație care schimbă direcția unei echipe.

De aceea, nu pot s-o numesc simplu „meserie”. E o vocație cu structură. Cu impact. Și, uneori, cu rezultate pe care le vezi abia peste luni sau uneori și ani – în modul în care oamenii încep din nou să creadă în ceea ce fac și ce construiesc.

Consultanța a fost o alegere planificată sau un drum care te-a descoperit pe neașteptate?

A fost exact invers: consultanța m-a ales pe mine. Așa îmi place să vorbesc despre istoria intrării mele în acest domeniu. N-a fost planificat. Eu doar aveam nevoie de un stagiu de practică, iar cineva îmi promisese că ”se va rezolva” printr-o recomandare. Tot ce am făcut eu, e că am decis instant că nu vreau doar o formalitate. Voiam să fac ceva real, să mă implic.

Așa că, într-o dimineață, am deschis un ziar, am căutat printre anunțuri, am sunat – și la primul apel am intrat într-o firmă de consultanță. Acel apel mi-a deschis un drum, care 17 ani mai târziu, e tot al meu. Poate că eu nu am ales consultanța de la început. Dar am recunoscut-o când am interacționat cu ea. Și am rămas.

Cum ai descoperit pasiunea pentru strategie și transformare organizațională?

Am început cu mine, bineînțeles. M-am transformat eu și încă continui să o fac. Fiecare etapă din cariera mea a fost, de fapt, un pas către transformare. Am început cu planuri de afaceri și consultanță financiară. Acolo am învățat să văd clar mecanismele – cum funcționează sau de ce se blochează o organizație. Apoi, alți 5 ani au fost doar despre a conduce zeci de proiecte complexe – de la structură internă, la atragere de investiții și raportare către finanțatori. A fost primul meu contact serios cu sistemele vii, care trebuie gestionate, nu doar gândite.

Când am lansat propriile afaceri, am înțeles și pe pielea mea cât de greu e să construiești ceva coerent fără un sens strategic real. A fost momentul în care munca livrată altora, a devenit introspecție către mine.

În ultimii 5 ani, munca mea a căpătat altă scară: am trecut de la companii individuale la sisteme întregi. De la idei, la politici. De la oameni, la structuri cu impact național. Aici mi-am rafinat viziunea: transformarea nu ține doar de ce decizi – dar de cum susții procesul după decizia deja luată.

Toate aceste experiențe m-au dus, firesc, spre strategie și transformare organizațională. Mai mult decât un titlu - o esență a muncii mele - am tot căutat metode, am învățat, am testat, am greșit, am îmbunătățit continuu.

Transformarea nu este un proces comod, dar se merită. Și da, aici simt că munca mea are rost.

Cum te poziționezi ca consultant: mai mult furnizor de soluții sau facilitator al autonomiei organizaționale? 

Mă poziționez ca facilitator al autonomiei. Creez cadrul, pun întrebările potrivite, aduc instrumente, compar practici. Dar nu „livrez răspunsul corect” în sensul în care am fost obișnuiți.

Dacă după ce plec din proiect, organizația știe să gândească mai clar, să decidă mai bine și să își regleze singură direcția – înseamnă că mi-am făcut treaba.

Autonomia nu e un lux. E semnul că transformarea chiar s-a întâmplat.

Cum a evoluat abordarea ta în cei 17 ani de consultanță? Ce a rămas mereu constant în felul în care vă apropiați de fiecare proiect?

La început, voiam să rezolv, aveam fascinația soluției: să intru, să înțeleg repede, să livrez ceva clar și bun. Puneam accent pe structură, logică, planuri de acțiune. Și toate acestea sunt în continuare importante. Dar ce am învățat, că nici o strategie nu prinde rădăcini dacă oamenii nu se regăsesc în ea. Și așa, mi-am dat seama că valoarea reală nu stă în ce aduci tu ”din afară”, însă în ce reușești să activezi în interiorul sistemului în care intri. 

Am devenit mai atentă la context, la ritm, la dinamicile invizibile din organizații. Am trecut de la a fi „consultantul cu răspunsurile”, la a deveni partenerul care creează acel cadru potrivit lor, în care întrebările potrivite pot ieși la suprafață. 

Acum nu mă grăbesc. Ascult care e tensiunea din sistem, unde se pierde energia, ce nu se spune în ședințe. Pentru că acolo e adevăratul punct de plecare al oricărei transformări.

Ce a rămas constant? Respectul față de specificul fiecărei organizații.

Nu cred în copy-paste. Nu cred în „best practice” universal. Cred în a adapta și nicidecum în a impune.

Și mai e ceva ce nu s-a schimbat niciodată: convingerea că orice schimbare reală începe cu claritate și cu oameni care își regăsesc sensul în ea. Dacă nu le ai pe acestea, nici cel mai frumos plan nu va produce impact.

Deții un portofoliu solid de certificări, inclusiv cea de General Manager. Cum te ajută acestea în practica de zi cu zi și în înțelegerea profundă a nevoilor clienților cu care lucrezi?

Certificarea mea ca General Manager vine dintr-un program care nu e doar teoretic – este construit din realități de business trăite.

Programul GM Masterclass m-a trecut prin toate palierele conducerii unei companii: strategie, execuție, leadership, decizie în condiții de incertitudine, oameni, cifre, cultură. M-a învățat să nu tratez simptome. Să nu confund „oamenii buni” cu „sistemele disfuncționale”. Să pun întrebările care scot la lumină exact ceea ce ține compania pe loc.

Azi, când intru într-o organizație, nu văd doar problema declarată. Văd lanțul care o produce. Și știu cum să-l deblochez, fără să fac în locul lor.

Certificarea în sine mi-a structurat gândirea. Dar ceea ce o face valoroasă pentru clienți este că știu cum se traduce în practică fiecare decizie strategică: cum se simte la nivel de echipă; ce sacrificii implică; cum se susține în timp.

Deci, nu vin dintr-o școală de teorie. Vin dintr-un model în care performanța e construită pe realitate.

Ce te-a motivat să continui în domeniul consultanței strategice, în ciuda complexității și presiunilor?

Desigur, consultanța strategică vine cu multă incertitudine. Nu avem rețete prestabilite. Avem doar oameni. Avem blocaje greu de identificat. Sunt zile în care totul pare să se miște prea încet. Dar apoi... vine acel moment în care clientul zice: ”acum înțeleg de ce nu funcționa”. De aici îmi iau motivația.

Ce mituri despre consultanță credeți că trebuie urgent demontate?

Sunt mai multe mituri care se învârt în jurul consultanței, a consultanților - unele amuzante, altele mai provocatoare pentru relația client - consultant.

Unul, ar fi ”Consultanții sunt plătiți doar ca să spună ce clientul știe deja”. În realitate, un consultant profesionist nu doar confirmă presupuneri - el vine să structurează informația, el oferă o perspectivă externă obiectivă și livrează soluții aplicabile bazate pe date și metodologii riguroase.

Al doilea, este ”Consultanța e doar pentru corporații”. Nicidecum. Consultanța nu este despre dimensiunea clientului este despre complexitatea provocării și nevoia de expertiză externă. Orice organizație poate beneficia enorm de consultanță când este adaptată specificului lor.

Poate cel mai des întâlnit și totodată amuzant este acesta: ”Consultanții vând aer”. Acesta este ca și o imagine de caricatură, care ignoră un adevăr prioritar, că un consultant profesionist lucrează pe bază de metodologii riguroase (de ex. analiza sistemică, diagrame de impact, modele de schimbare), ei generează insighturi acționabile și contribuie la decizii critice de afaceri.

”Consultanți devin cei care nu au reușit în carierele lor” - e un mesaj subtil, dar totuși e un mit. Consultanța este o alegere profesională sofisticată, care cere expertiză avansată, gândire critică, leadership, empatie și o înaltă etică profesională. 

Cum reușești să păstrezi echilibrul între rolul tehnic și cel uman în relația cu clienții?

Nu-l păstrez, nici nu am cum. Tot ce pot să fac, este să îl reglez. Fiecare proiect vine cu altă doză de logică și altă doză de emoție. Dacă vii într-un proiect doar cu metodă, dar nu asculți, nu înțelegi unde e blocajul. Pe de altă parte, dacă vii doar cu empatie, dar nu ai structură, nu ajuți să se miște nimic real. Foarte rar, avem succes într-un proiect în care suntem focusați doar pe ”tehnici” sau în proiecte în care  suntem focusați doar pe aspectul ”uman”.

Așa că, ce fac este să mă întreb: care este nevoie acum - și în ce ordine acționăm în direcția soluționării ei.

Vom aprofunda întrebarea și te voi întreba: cum îți reușește să echilibrezi rolul de expert cu cel de susținător și ghid în relația cu clienții?

E un aspect tare fin. Cred că am atins deja, în mai multe răspunsuri, ideea asta – pentru că e o întrebare care nu pleacă niciodată complet din conversație.

De fapt, e chiar esența meseriei noastre. Adică, să ai destulă experiență încât să vezi lucrurile limpede, dar totodată și destulă modestie încât să nu crezi că ești acolo ca să le rezolvi tu singuri. Adevărul e undeva pe la mijloc. 

Cea mai importantă întrebare rămâne: ”Ce are nevoie acest client ca să poată duce mai departe, fără mine?”

Acolo e granița. Nu între expert și ghid, dar mai degrabă între control și însoțire.

Ce nu se vede în CV: lecții învățate și transformări personale

Care este lecția esențială pe care ai învățat-o colaborând cu clienții?

Că nu contează cât de bun e planul, dacă nu ai o echipă care e dispusă să-l ducă în realitate.

Și am mai învățat că transformarea nu se impune. Se susține. Fiecare organizație își are ritmul, logica și rezistențele proprii. 

Totuși, lecția esențială, e simplă: consultanța funcționează doar acolo unde există disponibilitate reală să se schimbe lucruri. 

Cum îți menții claritatea și echilibrul în momentele critice ale activității de consultanță?

Claritatea, în consultanță, nu e un reflex natural. E o practică. Nu e întotdeauna ușor. Momentele critice vin cu emoție, presiune și așteptări mari – mai ales când toată lumea se uită la tine să „știi ce e de făcut”.

Ce fac eu? Mă opresc. Uneori, chiar la propriu. De exemplu, pot să îmi iau 10 minute să ies complet din conversație. Nu pentru că „n-am ce spune”, dar pentru că vreau să aleg bine ce spun.

Am mici ritualuri care mă ajută să rămân centrată: Pot să mă întreb: Ce e cu adevărat important acum?

Mă pun să fac diferența între ce ține de mine și ce nu.

Îmi amintesc că nu trebuie să controlez totul, doar să creez spațiul în care lucrurile pot fi văzute clar - mai întâi la mine, apoi în echipă.

Echilibrul nu e o stare de dzen absolut în absența tensiunii. Înseamnă capacitatea de a ține tensiunea – fără să te dizolvi în ea.

Care sunt acele aspecte ale muncii de consultant care rămân ascunse în spatele titlurilor și certificărilor?

Aceasta e o întrebare cu mult potențial. Mersi.

Ce nu se vede din afară? Efortul invizibil. Și rezistența la incertitudine. Cum adică? Simplu. 

Titlurile arată ce știi. Certificările arată ce-ai învățat. Dar mai sunt și momente de meditație profundă până se leagă ideile, conceptele, metodele, de specificul organizației. 

Ce încă nu se mai vede? Proiectele în care „rezultatul” e o conversație - aparent simplă, naturală, dar - care schimbă mentalități, și deci nu este neapărat un livrabil vizibil, măsurabil. Efortul constant de a nu „salva” clientul, dar să îl ajuți să-și regăsească puterea proprie (chiar dacă e o organizație, și nu neapărat un om din ea).

Un alt aspect invizibil? Dragostea de sine. Trebuie să știi să îți organizezi timpul și energia, altfel consultanța te poate consuma prea mult.

Ce înseamnă pentru tine „a fi mereu student” în consultanță și cum se reflectă asta în viața profesională și personală?

A fi „student”, în sensul consultanței, înseamnă să nu te agăți de certitudini. Înseamnă să asculți cu adevărat, nu doar să confirmi ce știi deja și să continui să înveți.

Consultanța te obligă la o formă de luciditate permanentă. Nu poți funcționa pe pilot automat. Contextul se schimbă. Oamenii se schimbă. Soluțiile de ieri pot deveni blocajele de azi.

Ce învăț constant? Învăț, că trebuie să-mi calibrez ochiul și urechea: să văd dincolo de aparențe și să aud ceea ce nu se spune. 

Pe plan personal? Mă antrenez să rămân deschisă. Să învăț de la oameni complet diferiți de mine – și să nu confund expertiza cu rutina. Învățarea continuă nu înseamnă doar cursuri sau certificări (cu toate că uneori sunt necesare). Înseamnă să reflectez, să observ, să greșesc și să cresc din asta. Învățarea continuă e un fel de igienă profesională și umană. 

Care sunt cărțile care te-au marcat cel mai mult parcursul profesional și ce ne-ați recomanda să citim pentru a ne inspira?

Pentru mine, câteva cărți au făcut diferența:

Management Consulting: A Guide to the Profession, de Milan Kubr. Este considerată „biblia” consultanței. Orice consultant care se respectă ar trebui să o citească cel puțin o dată complet și să o studieze periodic.

Flawless Consulting, de Peter Block. Ideal pentru consultanții la început de drum care doresc să înțeleagă cum să fie utili.

Good Strategy / Bad Strategy, de Richard Rumelt. Cartea care oferă o abordare clară, logică și pragmatică despre cum se construiește strategie reală. 

Eu aș completa-o cu Start With Why a lui Simon Sinek sau Începe cu Viziunea a lui Steven & Rob Shallenberger – cărți care oferă dimensiunea inspirațională și umană a gândirii strategice. Strategia nu trebuie doar să fie logică – trebuie să inspire și să mobilizeze. Iar asta începe cu sensul.

The Living Company, de Arie de Geus. O carte care schimbă paradigma: organizațiile nu sunt mașini de eficiență, dar organisme vii care trebuie să învețe constant.

Organizația reinventată, de Laloux – pentru o viziune a viitorului în care autonomia, sensul și evoluția înlocuiesc controlul.

Leading Change, de John P. Kotter ca și o carte de bază din zona de ”change management”, esențială pentru înțelegerea dinamicii rezistenței, a rolului leadershipului și a etapizării clare a proceselor de transformare.

Și da, orice carte a lui Brene Brown, Gabor Mate sau orice alt autor care scrie despre curajul de a te uita înăuntru, despre traume care modelează sisteme, despre vulnerabilitate ca forță și despre vindecare ca proces. Pentru că, până la urmă, nu poți însoți transformarea altora dacă tu fugi de a ta. Iar organizațiile, oricât de tehnice ar părea, sunt făcute din oameni.

Consultanța în Moldova: dincolo de etichete

Ce crezi că le sperie pe companiile din Moldova când aud cuvântul ”consultant”?

Cred că pe multe companii le sperie ideea că un consultant vine „să le spună ce să facă” – fără să le cunoască realitatea, fără să asculte, fără să construiască împreună cu ei.

Tind să presupun că, încă mulți îl asociază pe consultant cu cineva care vine, întreabă mult, scrie un raport frumos și pleacă.

Cu siguranță există și frica de diagnostic dur, de costuri neclare, de un proces complicat care le-ar perturba rutina.

Dar, mai profund, ce simt eu e altceva: teama că vor pierde controlul, că vor fi judecați, că li se vor da soluții care doar „sună bine”, însă nu se potrivesc cu ce trăiesc ei zi de zi. De aceea, încrederea în consultanță e prioritară.

Cum ai defini „consultanța de calitate” în mediul de afaceri complex și volatil al Republicii Moldova?

În Moldova, consultanța de calitate nu înseamnă neapărat ceva sofisticat. Înseamnă ceva care funcționează.

Pentru mine, calitatea consultanței se definește prin momentul în care clientul pleacă nu doar cu un document, însă cu un nou mod de a gândi.

Și poate cel mai important: e acea consultanță care, după ce s-a terminat proiectul, nu mai e nevoie de consultant acolo – pentru că sistemul poate merge de sinestătător, mai departe, mai clar, mai sigur.

În ce mod crezi că trebuie să evolueze consultanța de management pentru a răspunde mai bine acestor provocări?

După mine, consultanța de management și cea de afaceri trebuie să evolueze de la livrare de expertiză, la construire de capacitate. Adică, trebuie să ne îndreptăm în direcția dinspre ”livrare” către ”transformare”. Tot mai puțin contează ”ce metodă aduci” și tot mai mult contează cum o aplici în ritmul și realitatea organizației cu care lucrezi. 

Consultanța viitorul va însemna un shift important: de la control, la co-creare. De la ”fă pentru ei”, la ”creează cu ei”.

Dacă ar fi să spuneți pe șleau, ce le lipsește companiilor din Moldova ca să aprecieze cu adevărat consultanța?

Hm. E o întrebare care cheamă la fermitate și acea maturizare profesională, tocmai din respectul față de realitatea locală. 

Pe șleau? Ne lipsește experiența reală de lucru cu o consultanță bună, ”ca la carte”.

Și în lipsa ei, consultanța e fie confundată cu training, fie cu audit, fie cu ”a venit cineva din afară să ne spună ce să facem”. Toate acestea își au loc în consultanță, dar nu o definesc.

Mulți lideri caută confirmări, nu clarificări. Vor răspunsuri rapide, și au un interes mai scăzut față de procesele de gândire. Pe de altă parte, vor să vadă rezultate - dar evită acel disconfort care le precedă. 

Ce mai lipsește, e încrederea că se pot lăsa ghidați fără să simtă că pierd controlul. Dar cel mai des, cred că încă ne lipsește acel nivel matur de autonomie internă – adică capacitatea de a cere ajutor fără a simți că asta e o slăbiciune.

Și așa ajungem să avem în multe cazuri, consultanță percepută a fi un lux, ori și mai și - un decor pentru a arăta bine în fața cuiva - un donator, o comisie, un board. 

Lucrurile vor începe să se schimbe – dar încă avem de construit în jurul ideii că apelul la consultanță nu e un semn că ceva nu funcționează - e un semn că o companie vrea să funcționeze mai bine, mai clar, mai conștient.

Când vom vedea asta ca pe un act de leadership, nu ca pe un act de slăbiciune, vom face un salt important ca mediu profesional. 

Care sunt prioritățile și obiectivele tale pentru următorii ani în domeniul transformării organizaționale?

Una dintre priorități e să contribui la construcția unei culturi a clarității în organizații - în care oamenii nu mai așteaptă soluții din afară, ei încep să-și recunoască propriile blocaje și să le lucreze intern.

Profesional, îmi doresc să rafinez și mai mult metodologia de lucru – ca să fie transferabilă. Să pot lăsa mai mult decât doar rezultate. Să rămână în urmă și cadre de gândire și instrumente clare, pe care organizațiile să le ducă mai departe singure.

Și, în același timp, rămâne constantă preocuparea mea pentru ecosistemul profesiei.

Așadar, pe scurt: mai multă claritate, mai multă autonomie în organizații și mai multă coerență în comunitatea de consultanță.

Ce înseamnă pentru tine „a contribui la dezvoltarea unei ramuri profesionale” în contextul Republicii Moldova?

Pentru mine, a contribui la dezvoltarea unei ramuri profesionale în Republica Moldova înseamnă să nu mai confundăm consultanța cu livrarea de servicii la cerere, dar să o tratăm ca pe un domeniu cu misiune, cod etic, standarde și responsabilitate. 

În Moldova, nu avem încă o tradiție solidă în zona asta. Tocmai de aceea, contribuția nu e opțională – e parte din responsabilitatea fiecărui consultant care își ia meseria în serios.

Ca să devină durabilă și valoroasă pentru societate, consultanța trebuie să devină sistem, infrastructură, comunitate vie. Repet, prin ACAM construim locul unde transformăm practici individuale în standarde comune, unde construim o voce colectivă pentru o profesie care merită să fie recunoscută, cultivată și transmisă mai departe.

Ce recomandări aveți pentru cei care doresc să construiască o carieră solidă și relevantă în consultanță?

Dacă se vrea o carieră solidă în consultanță, e nevoie de a începe cu răbdarea și sensul. Consultanța, nu e o meserie de performanțe rapide, e un domeniu care solicită înțelegere profundă și capacitate deplină de suport în timp real. Astfel, consultanța e mai mult decât job, e o formă de angajament: față de organizații, față de oameni, față de ce vrei să lași în urmă.

Pentru o carieră solidă și relevantă în consultanță trebuie să vrei să ajuți oameni și organizații să devină mai buni decât ar fi putut deveni singuri. Și atunci avem nevoie de caracter, nu doar competențe.

Continuă fraza cu propriile cuvinte:

• Când întru într-o organizație, primul lucru pe care îl caut este … coerența dintre ceea ce spun și ceea ce fac.

• Cred că schimbarea reală începe cu … recunoașterea a ceea ce nu mai funcționează 

• În fața incertitudinii, aleg să … creez claritate, pas cu pas.

• Când apar blocaje într-o echipă, primul pas este să … identific dacă este de natură funcțională sau relațională.

• În procesele de transformare, cel mai greu lucru este … să faci echipa să simtă că schimbarea le aparține.

• Dar și cel mai frumos lucru este … când vezi cum lucrurile încep să funcționeze.

• Îmi dau seama că un proces merge bine atunci când … clientul începe să pună singur întrebările pe care altădată le evita.

• Cel mai puternic compliment pe care îl pot primi ca și consultant este … ”Ne-am descurcat singuri datorită a tot ce ne-ai oferit.”

• Consultanța nu e despre a avea toate răspunsurile, ci despre … a pune întrebarea potrivită, a ști să formulezi problema corect, să alegi modelul potrivit și să creezi procesul care duce la rezultat.

Pop-Quiz

Ce spun alegerile noastre despre noi înșine

Alegerea este mai mult decât o simplă opțiune

– este un mesaj despre valorile și perspectivele noastre.

Ce vor spune alegerile invitaților noștri despre ei?

Să aflăm!

Cafea tare sau ceai liniștitor?

Cafea când sunt în mijlocul unui diagnostic complex. Ceai când lucrez la un plan de schimbare organizațională și am nevoie de claritate și empatie.

Agenda digitală sau carnețel scris de mână?

Digital, când am nevoie de viteză, carnețelul îl păstrez pentru profunzime.

Avion spre un client sau plimbare lungă până la birou?

Evident - zborul către client, ca și expresie a angajamentului.

Birou ordonat sau creativ-haotic?

Birou ordonat în livrare, creativ-haotic în gândire. Consultanța nu cere un stil unic.

Muzică în căști sau liniște deplină în lucru?

Când sunt în flux, adică în raportare, analizând date sau organizând livrabile - aleg muzica.

În procesul de gândire strategică, am nevoie de liniște deplină.

Lucru cu CEO sau colaborare la toate nivelurile?

Lucru cu CEO pentru direcție, pentru implementare - colaborare la toate nivelurile.

Retreat în natură sau city-break urban cu networking?

Valoarea reală vine când le alternezi.

Feedback direct sau reflecție internă?

Ambele.

Pantofi cu toc la întâlniri sau sneakers cu personalitate?

Ambele pot fi puternice, dacă sunt autentice

Claritate după o sesiune de coaching sau energie după o sesiune de echipă?

Primul te așază. Al doilea te lansează. Pentru impact, trebuie să alternăm între ele.

Consultanță: individuală sau colaborativă?

Colaborativă.

Un final cu orizont larg

Cum dorești să fie amintită munca ta?

Aș vrea să fie amintită ca o muncă utilă, care a adus ordine, direcție și puțină liniște în echipele în care domnea încordarea.

Ce impact vizezi să lași în comunitatea de consultanță și în organizațiile cu care colaborezi?

Întrebare bună, pentru că merită lăsată scrisă, ca răspuns și ca direcție.

Dincolo de proiecte, metode și rezultate, rămâne întrebarea: ce las după mine?

În organizații, vreau să las claritate și autonomie. Să nu mai fie nevoie de mine – nu pentru că nu e loc de sprijin, doar că, între timp, au construit capacitatea de a transforma singuri.

În comunitatea de consultanți, îmi place că contribui la un impact de profunzime - să construim o profesie - nu doar o piață de servicii.  

Avem nevoie de mai mult decât de consultanți buni. Avem nevoie de infrastructură profesională: cadre clare, etică aplicată, spații de reflecție, de învățare continuă și de validare reciprocă. Și asta reprezintă direcția în care mergem acum cu colegii din ACAM. Fiindcă doar așa munca noastră poate deveni scalabilă, predictibilă, durabilă. 

Dacă peste ani cineva ar spune: „Mihaela Negru a fost printre cei care au construit profesia, nu doar cariera ei” – atunci știu că impactul e real.

Eu chiar cred într-o consultanță care nu e artizanală doar din talent sau noroc – dar care devine instituție vie prin consistență, prin oameni care lucrează cu aceleași valori și se țin reciproc în standarde înalte.

Privind înapoi, ce sfaturi ați oferi profesioniștilor la început de drum în consultanță?

Dacă mă uit înapoi, aș pune câteva repere care, pentru mine, s-au dovedit esențiale. și anume:

• Învață să gândești sistemic, să devii capabil să vezi cum se leagă lucrurile în organizație. 

• Fii mai întâi ascultător, apoi problem-solver. Învață să întrebi mai mult și să propui mai târziu. 

• Construiește credibilitate prin caracter, nu doar prin competență. Fii constant, prezent, și lucrează cu integritate chiar și când nu se vede.

• Învață continuu – profesia se reinventează. Investește constant în dezvoltarea ta.

• Prioritizează etica mai degrabă decât brandul personal. 

• Fă-ți rețea de profesioniști buni, învață de la alții, oferă și cere sprijin. Ține mine - consultanța nu e o carieră solitară.

Cum te-ai simțit participând la Minds of Consulting?

A fost mai mult decât un interviu - a fost un moment de reconectare cu esența profesiei și cu colegii care o trăiesc cu aceeași seriozitate și dedicare.

Și, în final, dacă ai putea spune o singură propoziție care să definească întreaga ta carieră și contribuție profesională, nu ca titlu, ci ca promisiune de valoare umană, care ar fi?

Am contribuit la construirea unor organizații mai clare, mai coerente și mai autonome, cu oameni care înțeleg direcția și își asumă fiecare pas.