Moderare Evenimente
O știm ca poetă. O citim cu emoție și un pic de teamă – fiindcă poezia Lenei Chilari nu se cere înțeleasă, ci trăită. Am invitat-o să ne vorbească despre un alt chip al ei: cel de moderatoare de evenimente culturale.
Cu aceeași delicatețe cu care așază versuri pe pagină, Lena construiește spații vii de dialog. Lena Chilari nu moderează. Lena țese. Între oameni, între gânduri, între emoții. Pune microfonul acolo unde trebuie să fie – nu ca să amplifice, ci ca să apropie. Întreabă cu o blândețe care deschide, nu invadează. Are umor, are nerv, are grijă. Și mai presus de toate, are un simț fin al echilibrului – între invitați, public, atmosferă și poezie.
Interviul de mai jos este o felie de realitate. E despre ce înseamnă cu adevărat să creezi spații vii pentru literatură. Spații în care toți se simt văzuți. Pentru Lena, rolul de moderatoare nu e doar o activitate culturală. E un act de grijă. Și poate tocmai de aceea, evenimentele pe care le moderează nu se uită ușor.
Citiți cu inimile deschise. Pentru că Lena asta face: deschide.
În primul rând, mulțumesc dragă Mariana pentru invitație!
Pentru mine, să moderez un eveniment este să realizez un eveniment reușit, unde am avut grijă ca invitații mei să se simtă în largul lor și în siguranță. Mizez foarte mult pentru o discuție neoficială, deseori vulnerabilă, în care alături de public pot să am ocazia să cunosc sau chiar să mă identific cu invitatul sau invitata evenimentului. Evenimentele pe care le-am organizat de-a lungul anilor au fost și activități profesionale, în sensul că da, erau legate direct cu poezia, dar tot aceste evenimente sunt și o responsabilitate mare față de comunitate de a face poezia și literatura mult mai accesibile. Formatul lor le-am schimbat în dependență de energia și viziunea mea, într-un an am făcut doar open mic-uri, în alt an am făcut dialoguri poetice, iar ce fac acum este un hibrid dintre lansare de carte și în continuare, de dialog poetic, care e formatul meu preferat dintre toate.
Ca moderatoare m-aș descrie ca fiind foarte dezinvoltă, relaxată, deschisă, dar și flexibilă. De multe ori mă conduc după cursul discuției pe care o lansează invitații, dar uneori și provoc anumite întrebări, însă strict legate de teme poetice, niciodată de latură personală, ori asta nu e treaba mea de moderatoare. Spre final, întodeauna caut să pun în lumină bună invitații mei, îi las pe ei să producă narativitatea discursului lor și le las ultimele cuvinte ale serii.
Când urc pe scenă sau în fața microfonului aștept un moment să se facă liniște în capul meu ca să încep discuția. De regulă, încerc să spun o glumă sau să povestesc ceva personal, dacă se poate amuzant pentru a da tonul discuției. Întotdeauna menționez unde este baia, o informație absolut necesară pentru toată lumea, dar și o memă pentru cei care vin des la evenimentele mele, menționez faptul că nu fac pauze, însă publicul se poate ridica la baie sau după alte nevoi personale în orice moment și apoi întreb invitații mei cum se simt sau cum le-a fost ziua. Dacă îmi permite buzunarul aduc ciocolate publicului și chelnerilor care ne servesc, fac cadouri sau ofer flori invitaților și ofer întotdeauna sticle de apă celor invitați.
Îmi plac foarte mult discuțiile poetice, orice e legat de poezie, de povești personale, de personalitatea invitaților mei și atunci asta se transmite în dialog, încerc să fiu imparțială, deși sunt două momente din istoricul evenimentelor mele în care am luat lucrurile personal și atunci aproape am oprit evenimentul. O singură dată am oprit evenimentul imediat, fiindcă aveam perspective absolut diferite cu unul dintre invitații mei despre cum ar fi trebuit să se desfășoare evenimentul. Se întâmplase atunci un eveniment tragic care a tulburat mințile tuturor. Am un singur regret față de un dialog poetic din Cluj, absolut dezastruos pe care îl regret din tot sufletul și mai am câteva momente cu diferiți invitați cu care nu am putut ajunge la niciun numitor comun în timpul discuției. Însă la final, îmi doresc să pun invitații mei într-o lumină bună și să creez o atmosferă plină de căldură și apropiere pe cât de mult posibil. Încerc pe cât de mult e posibil să rămân echilibrată, însă depinde mult de starea în care mă aflu în timpul evenimentului. De altfel, sunt responsabilă și ca publicul să se simtă bine și în siguranță.
Feedback-uri ciudate nu am primit, însă am avut un eveniment în care invitata a încheiat discuția, care de altfel era nereușită, iar ambele am intrat într-o stare defensivă. Am avut senzații ciudate după anumite interacțiuni în care am simțit că trebuie să scot cu cârligul răspunsurile invitaților și e un paradox mare uneori, faptul că între patru ochi putem povesti lucruri extrem de interesante, însă pe scenă în fața microfonului nu se mai spune nimic și atunci am creat strategia de a nu mai discuta prea mult înainte de evenimente cu invitații mei.
Despre oameni am învățat că sunt extrem de complecși, extrem de frumoși și extrem de imprevizibili, nu știi de unde pot spune un lucru absolut frumos, senzațional sau atroce în orice moment neașteptat.
Ca o discuție publică să fie reușită e nevoie să nu fie prea lungă altfel există riscul să plictisească și ca din ambele părți, invitați și moderator, să existe o deschidere către dialog și către direcțiile unde poate duce acest dialog, deci e important ca ambele părți să vină cu cât mai multă bunăvoință generală.
Un moment care m-a marcat profund a fost în timpul unui dialog cu artiștii internaționali la Transylvania International Spoken Word Festival în octombrie 2024 și anume să greșesc numele mentorului meu de spoken word pe care îl menționam în acel moment din Chris Redmond în numele actorului hollywoodian Chris Hemsworth. Țin minte că mi-am dat seama pe parcurs ce-am făcut, am întrerupt pe cine vorbea în acel moment, ceea ce o altă mare greșeală și am sesizat la microfon acel lucru, mi-am cerut scuze că am greșit și am râs. Încerc să fiu onestă și să recunosc că am greșit, să îmi cer scuze, să râd și să continui mai departe discuția cu existența acestor gafe.
Cel mai provocator moment a fost când am luat foarte personal niște replici despre spoken word din partea unui invitat, l-am oprit din a vorbi și am amenințat că închei evenimentul dacă nu se oprește acolo pentru că o să mă supăr, ceea ce a fost ridicol, exagerat și foarte neprofesionist din partea mea. A fost o lecție importantă pentru mine de „așa nu, Lenuța”.
Cea mai surprinzătoare reacție a unui invitat a fost la ultima lansare și dialog poetic, unde poeta invitată pe nume Cristina Drăghici cu un volum de poezie fenomenal - Un râs ca un zgomot de sticle sparte, a venit la mine și m-a luat în brațe după eveniment și mi-a zis că anume așa își imagina evenimentul, ceea ce m-a măgulit enorm de mult, faptul că am putut să o fac să se simtă bine și în siguranță.
Prin toate evenimentele pe care le organizez îmi doresc să aduc publicul și lumea largă mai aproape de poezie și literatură. Îmi doresc să am discuții umane cu care publicul se poate ușor identifica și care poate schimba perspectiva că poezie e doar într-un singur mod și de obicei, unul foarte sofisticat și de neînțeles. Poezia e foarte frumoasă și umană și reală și vreau ca publicul larg să înțeleagă acest lucru și să empatizeze cât mai mult cu acest aspect, vreau să ne deschidem mintea împreună.
Ca sfat aș spune că e în regulă să greșim, putem recunoaște și râde de asta și să își găsească propria manieră de a modera un eveniment. Un alt sfat ar fi să încerce cât mai mult să se conducă și după nevoile și direcțiile invitaților, uneori avem un plan de întrebări punctuale, iar invitatul sau invitata pur și simplu ar vrea să povestească chestii obișnuite din viață și atunci, personal, m-aș adapta și aș oferi curs discuțiilor sentimentale. E important să știm cine sunt invitații, să ne placă de ei și să ne facem un mic research înainte de discuție, deși sunt și adepta discuțiilor improvizate și nepregătite. Însă dacă e vorba de o lansare, clar cartea sau volumul de poezie trebuie citite. Un alt sfat important este să își întâmpine rând pe rând oamenii din public și să se asigure că au un loc unde să stea, ajută mult la atmosfera generală de bine.
Ce îmi doresc să rămână cu publicul larg după evenimentele mele este căldura și ospitalitatea directă și indirectă prin discuție pe care sper că le-am oferit-o. Îmi doresc să își aducă aminte cu dor și nostalgie faptul că le-am oferit o platformă de exprimare, de căldură și de spațiu safe în care au auzit discuții interesante și poeme grozave. Îmi doresc să fiu un model de deschidere și prietenie pentru cei care o să interacționeze cu mine prin aceste evenimente, fie ca invitat, ca public din sală sau organizator, chelner sau librar.